Dedic acest blog celor care au înțeles că ființa umană este o structură complexă formatată din trei structuri congruente: trup fizic, trup sufletesc și trup spiritual și care vor a cunoaște cu mult mai mult despre această ființare.
“Binele și Răul sunt două energii complementare și nu adversative. Dacă vrei să realizezi Binele, învață mai întâi să stăpânești temeinic Răul, căci numai în acest mod vei construi sub auspiciile Binelui” — Șamanul
“Percepția extrasenzorială nu este în nici un caz o chestiune de credință. În acest domeniu are loc o bună parte din activitatea propriu-zis științifică. În ultimii treizeci de ani, s-a demonstrat că avem de-a face aici cu probabilități cuantice și că acestea s-au dovedit a fi dincolo de orice hazard statistic“. Edgar D. Mitchell, astronaut, 1971
Biopsihotronica cuprinde atât efectele biopsihocinetice, cât și întregul spectru al percepției “extrasenzoriale”, precum telepatia, telepercepția, precognitia, retrocogniția, experiențele extracorporale, mișcările psihice de obiecte, efectele de îndoire, teleportările, aportarile, penetrațiile, materializarile, levitațiile, fenomenele psihotrope etc. În fizică, particulele sau stările virtuale sunt cele incompatibile cu legea conservării energiei și care, deci, nu pot există decât în afara universului nostru spațio-temporal. De aceea, Thomas E, Bearden fost ofițer de informații, tactician și specialist în sistemele de apărare antiaeriană, le localizează și fizic într-un “spațiu multidimensional, la distanță de *trei rotații* de starea materialității noastre” – sau altfel spus , într-o dimensionalitate mai înaltă. În consecință, el definește psihotronica drept “gestionarea tehnică a stării virtuale“. Potrivit concepției sale, nu numai câmpurile “nefizice”, adică acelea ale conștiinței, domină câmpul psihotronic – sau câmpul PSI, în legăturile care se stabilesc cu tipurile de câmp cunoscute nouă (electric, magnetic, gravitațional și de altă natură). El consideră că a indentificat, de asemenea, raporturi concrete spațio-temporale între ființele vii, Pământ și Cosmos, idee în susținerea căreia face apel la cele mai noi descoperiri ale științelor care se ocupă de lumea fizică. Activitățile biopsihotronice ar provoca, în principiu, anumite “reacții specifice suprafețelor de graniță”, reacții ce ar avea loc între termenii cuplului spirit-conștiință pe de o parte și obiectele materiale, fizic reale, pe de altă parte. În cursul activităților paranormel/biopsihotronice, sunt aduse în rezonanță sisteme de diferite grade de materialitate, pentru a aduna energia biopsihotronică (a se citi: bioenergia) necesară transformării nematerialului în material, în așa fel, încât, la atingerea unei valori liminare, această energie să fie folosită pentru proiectarea “obiectelor mentale” în realitatea noastră fizică. În acest fel, niste lucruri nemateriale, gândite, deci “subiective”, pot fi obiectivate, adică pot deveni materiale și vizibile.
John Hasted, profesor de fizică experimentală la Colegiul Birkbeck al Universității din Londra, care s-a ocupat mulți ani cu studiul fenomenelor psihocinetice (mai ales al fenomenelor de îndoire) și al cauzelor lor, este de părere că și “nematerialul” (de exemplu un obiect mental) poate fi cercetat prin metode științifice, întrucât el conține cel puțin o componentă fizică, fiind transportat în structura creierului pe purtătoare electromagnetice.
Ce este conştiinţa: Conştiinţa reprezintă informaţia definită de mentalul colectiv în universul implicit sau înfăşurat aflat dincolo de lumea noastră spaţio-temporală, aşa cum a fost el postulat de fizicianul David Joseph Bohm. Frecvenţa conştiinţei se află în plaja de frecvenţă de 425 – 450 Mhz., al câmpului morfic emis prin epifiză ca antenă centrală şi prin fiecare nucleu aflat în procesul de radiaţie mitogenetică a nucleului, respectiv prin emisia de biofotoni ca purtători de informaţie.
Atacul biopsihotronic: Se efectuează prin armele microleptice, cronale, microunde sau prin tehnici radionice. Se pot transmite în matricea energetică a unei ţinte prin telepatie comenzi de suicid, afecţiuni ale organelor, sau boli mortale. Toate aceste semnale se transmit prin biofotoni în frecvenţă UV, deci energie electromagnetică de înaltă frecvenţă prin purtătoarele câmpurilor de torsiune.
Cel mai insidios mod de atac biopsihotronic este cel iniţiat pe matricea energetică:
- se utilizează tehnicile psihometrice, şi radionice;
- se exemplifică atacul prin fotogramă şi sugestiile telepatice şi telehipnotice
Vezi: Florian Anghelesu, Florin Ierbaşu, Cristian Panait.
Ce este convingerea totală şi care este rolul ei: EMPATIA, utilizandu-se ca tehnică de relație, telehipnoza.
CÂMPURILE DE TORSIUNE – CĂRĂMIZILE LA BAZA LUMII
Teoria vidului fizic a fost cea care a precedat teoria interacţiunilor de torsiune. La vremea sa, Newton a folosit termenul de eter definindu-l ca un mediu elastic în care acţionează forţele de atracţie dintre corpuri.
În anticele “Vede” (din anul 4000 î.e.n.) se vorbea despre existenţa unei paramaterii primare din care se naşte totul şi în care se întoarce totul. Putem sesiza o corespondenţă între aceste concepte.
Proprietăţile mediului de vacuum determină o autocompensarea acestuia, el fiind închis. Acest mediu nu poate fi observat întrucât suma sarcinilor pozitive este egală cu suma celor negative, iar rotaţiei de stânga a elementelor îi corespunde una de dreapta, iar masa lor în stare de repaos este egală cu zero.
Acest fenomen nu se manifestă prin prisma unui observator al materiei fizice. Totuşi acest mediu are o densitate extraordinară, aceasta fiind de ordinul a 1095. Cercetările asupra vacuumului au arătat că în interiorul acestuia decurg procese de autocreaţie a materiei. Aceste procese, cum ar fi că „ de nicăieri” apar electronii şi pozitronii, nu pot fi explicate de fizica clasică, doarece acesteia îi este dificil conceptul de Potenţial şi Dinamică. Tot ce se află în Potenţial „trece” concomitent şi în Dinamică.
Aceste particule ale substanţei există pentru foarte scurt timp, se unesc şi dispar în acelaşi punct al mediului unde au apărut. Această apariţie şi dispariţie a materiei ne dă dreptul să spunem că un asemenea mediu există, acestea fiind tocmai interacţiunile despre care se spunea în “Vede”.
Vacuumul sau Potenţialul, este acel mediu primar din care se naşte totul şi în care se întoarce totul. „Anume vacuumul reprezintă acel mediu primar care nu conţine substanţă proprie”. Acesta este o materie care nu are greutate în stare de repaos. Acesta este în fond Spiritul, sau Informaţia.
În lucrările teoreticianului rus Ghenadiy Şipov a fost arătat un sistem de 3 ecuaţii prin care, ca şi în teoria lui Newton, se poate descrie exact orice mişcare din punct de vedere analitic.
Proprietăţile câmpurilor de torsiune.
- Se formează în jurul unui obiect în rotaţie şi reprezintă totalitatea microturbionului spaţiului. Întrucât substanţa constă din atomi şi molecule, iar atomii şi moleculele au propriul lor spin, în momentul rotirii, substanţa are întotdeauna rotaţie torsionica (RT).
- Proprietăţile magnetului. Sarcinile de torsiune de acelaşi sens (cel al direcţiei de rotire) se atrag, de sensuri opuse – se resping. Un grop (săculeţ) cu greutate în mişcarea de rotaţie are de asemenea RT. Există RT statică şi unduitoare. Poate apărea datorită unei anumite geometrii a spaţiului. O altă sursă de RT este reprezentată de câmpurile electromagnetice. Legătura cu vacuumul. Componenta vidului – fotonul, conţine două pachete inelare care se rotesc în direcţii opuse (spinul stâng şi cel drept). Iniţial aceştia se compensează şi momentul total al mişcării de rotaţie este egal cu zero, din această cauză vacuumul nu se manifestă nicicum. Mediul de răspândire a sarcinilor de torsiune este vidul fizic.
- Proprietăţile memoriei. Obiectul creează în spaţiu (în vacuum) o polarizare spinală stabilă care rămâne în spaţiu şi după eliminarea obiectului propriu-zis.
- Viteza de răspândire este practic de ordinul clipei, din orice punct al Universului până în orice punct al acestuia.
- Acest câmp are proprietăţi de natură informaţională, el nu transmite energie, ci informaţie. Câmpurile de torsiune sunt baza Câmpului Informaţional al Universului.
- Energia, ca şi consecinţă secundară a modificărilor câmpului de torsiune. Modificările de la nivelul câmpurilor de torsiune sunt însoţite de modificarea caracteristicilor fizice ale substanţei, de degajarea energiei.
- Răspândirea prin intermediul mediului fizic. Întrucât RT nu suferă pierderi energetice, ea nu scade la trecerea prin diferite medii fizice.
- Omul poate să perceapă şi să transforme câmpurile de torsiune. Gândul este de natură torsionară.
- Câmpurile de torsiune nu sunt limitate în timp. Semnalele torsionare de la un obiect pot fi recepţionate în trecutul, prezentul şi viitorul obiectului.
- Câmpurile de torsiune se află la bază creării lumii.
Câmpurile de torsiune prin prisma biofizicii.
Când H. Herz cu o sută de ani în urmă a obţinut experimental unde electromagnetice artificiale, aceasta a constituit o revelaţie nu numai pentru ştiinţă şi tehnică, ci a dat naştere unei situaţii principial noi în mediul înconjurător al Pământului.
Drept mărturie stau descoperirile contemporane şi tehnologiile din domeniul câmpurilor fizice fine, care ne permit să privim cu alţi ochi lucrurile care sunt foarte obişnuite şi comune pentru noi, s-ar părea.
Astfel, cercetările efectuate în SUA şi Suedia au scos la iveală faptul că câmpurile electromagnetice create de sistemele electronice, care sunt de sute de ori mai slabe decât câmpul natural al Pământului, prezintă pericol pentru sănătate. (Intensitatea câmpului electrostatic în zona monitorului constituie 1-10 W/m, (waţi pe metru) inducţia magnetică este de 0,1-10 mGs, (se citeşte microgauşi) ceea ce e cu mult mai puţin decât fonul natural al Pământului (care e de 140 W/m şi respectiv de circa 400 mGs).
Printre altele, radiaţiile electromagnetice din zonele din apropierea televizoarelor, a radiotelefoanelor şi a altor aparate electrocasnice (au aceleaşi valori).
Aceste descoperiri ne permit să înţelegem mai bine natura lumii înconjurătoare şi în particular vom discuta despre interacţiunea dintre fluctuaţiile electromagnetice ale diferitelor aparate şi structura omului.
Structura omului, din punct de vedere biologic, reprezintă totalitatea nenumăratelor contururi de fluctuaţie. Inima, plămânii, stomacul etc. Şi toate organele interne funcţionează pe propriile lor frecvenţe. (În total au fost descoperite în organismul uman circa 300 de ritmuri zilnice. A se corela cu cele 300 de suflete de care vorbeam cu altă ocazie ).
Pornind de la această premiză putem spune că procesele de fluctuaţie, din care fac parte şi radiaţiile magnetice şi electromagnetice, constituie şi stau la baza lumii noastre.
Ce spun însă fizicienii despre acest lucru? În prezent în prim-planul ştiinţei actuale stau teoriile particulelor elementare: („Teoria vacuumului fizic”, „Teoria câmpurilor de torsiune”, „Teoria microleptonică a câmpului”, etc). Aceasta este teoria prin care savanţii încearcă să explice geneza tuturor lucrurilor din lume.
Ultima şi cea mai avansată realizare reprezintă formula „vidului fizic” care caracterizează şi descrie golul distorsionat şi spaţiul spiralat. Teoria examinată descrie naşterea din vacuum nu numai a particulelor elementare, ci şi a unor obiecte fizice mai complexe (teleportarea).
Ce explică teoria câmpurilor de torsiune?
Pornind de la ipotezele de bază ale acestei teorii putem spune că fiecărui parametru independent al particulelor elementare îi corespunde un câmp independent.
Analizând un parametru independent cum este spinul, echivalentul cuantic al momentului de rotaţie unghiular, „reiese” că spinul sau rotirea pe nivel macroscopic dă naştere unui câmp material propriu, care asigură interacţiunea dintre obiectele care au spin sau rotaţie.
Aceste cercetări ale câmpurilor de torsiune au fost motivate de nenumăratele fenomene observate de diverşi savanţi în urma unor experimente fizice, pe parcursul unui interval îndelungat de timp şi care nu se încadrau în legităţile cunoscute ale fizicii clasice, precum şi capacităţile fizice ale oamenilor care pot reproduce constant, după propria voinţă, abilităţi neobişnuite.
Câmpurile de torsiune nefiind nicidecum o abstracţie teoretică care explică aceste fenomene, existenţa lor a fost demonstrată experimental.
Există generatoare de câmpuri de torsiune, instalaţii electrice, folosirea cărora ne permite să modificăm proprietăţile obiectelor materiale, de exemplu ale lichidelor, metalelor şi aliajelor.
O direcţie de mare perspectivă a acestor tehnologii reprezintă căutarea minereurilor utile, etc. În afară de aceasta sunt elaborate mijloace de protecţie împotriva diverselor tipuri de radiaţii, dar și posibilitatea de a le folosi în diverse forme de atac..
Explicând natura câmpurilor de torsiune, savanţii au ajuns la concluzia că în funcţie de direcţia de rotaţie există câmpuri de torsiune de dreapta şi de stânga.
Ei au mai demonstrat că aceste câmpuri de dreapta sunt benefice pentru om, îmbunătăţesc fluiditatea tuturor mediilor, cresc conductibilitatea membranelor celulare, iar prin creşterea fluidităţii se reduce posibilitatea apariţiei cheagurilor de sânge, are loc o îmbunătăţire a proceselor metabolice, se ameliorează homeostaza generală a omului etc. În schimb, câmpurile cu rotație levogira (de stânga), acționeaza exact invers.
Mai mult decât atât, frecvenţele pot fi selectate astfel încât acestea să nu acţioneze asupra întregului organism, ci numai asupra unor organe separate, cu efecte beneficie (terapeutice) sau malefice (distructive)..
La rândul lor, câmpurile de stânga au o influenţă nocivă asupra omului. Ceea ce este interesant de fapt este că tocmai câmpurile de torsiune de stânga predomină dacă nu în toate, atunci în majoritatea aparatelor electronice, dar și printr-o polaritate specifică prin mijloace radionice.
Ultimele cercetări din domeniul vacuumului fizic şi al câmpurilor de torsiune au arătat că şi componenta de torsiune a câmpului electromagnetic are un efect negativ asupra organismului uman, ea reprezentând o superpoziţie foarte complexă a câmpurilor de torsiune de dreapta şi de stânga, care apar impulsiv atunci când funcţionează echipamentele electromagnetice.
Mai mult decât atât ea nu poate fi ecranată prin metode tradiţionale, întrucât această superpoziţie are o radiaţie mai complexă decât cea electromagnetică. Aceste componente au un efect extrem de negativ asupra structurii energetico-informaţionale a fiinţei umane.
În prezent a fost elaborată o întreagă direcţie in domeniul protecţiei şi neutralizarii a radiaţiilor electromagnetice.
Plansa NADIS-urilor prin care circula energiile de tip FOHAT si PRANA
Cum funcţionează protecţie torsionica tip Torser?
Echipamentul electronic, în momentul funcţionării, creează o superpoziţie foarte complexă de radiaţii electromagnetice care are o formă de răspândire spaţialo-dimensională. Pentru localizarea unei asemenea surse este necesară crearea unui contur de volum sau a unei reţele în jurul sursei.
Acest lucru se realizează prin amplasarea pe corpul sau în apropiere sursei a unor echipamente locale. Când acest echipament începe să interacţioneze, se formează o reţea de forma unei spirale care acoperă, ca un scut de forţă, sursa de iradiere negativă.
Complexul componentelor de iradiere negativă, nimerind în această reţea, îşi schimbă orientarea, supunându-se legilor sistemei de forţă de forma unei spirale tridimensionale sau reţelei.
Sistemul emiţătorului capătă o formă sferică care reorientează în cele din urmă totalitatea formelor de radiaţie (electromagnetice, de torsiune, microleptonice, etc.) care provin dintr-o sursă concretă de iradiere (a monitorului şi a microprocesorului, a televizorului, a radiotelefonului, etc.)
Mai mult de atât, la anumiţi parametri de setare a acestei reţele de protecţie este posibilă transformarea câmpului de torsiune de stânga în câmp de torsiune de dreapta. În acest fel are loc localizarea şi neutralizarea radiaţiei negative. După acest principiu funcţionează sisteme de protecţie energo-informaţională.
În afară de aceasta mai există o influenţă negativă care are un impact asupra structurii energo-informaţionale a omului, aşa-zisa psi-acţiune, mai exact câmpurile de psi-acţiune (deşi şi acelea sunt holograme a căror reţea poate fi calculatorul).
Aceasta este legată de supraexcitarea cu informaţie-energie negativă primită de la ecranele monitoarelor, televizoarelor într-un contur închis nemanifestat. Drept exemplu pot servi jocurile de calculator agresive sau inductii subliminale prin mijloace audio-video aparent banale.
La ora actuală, aceasta este practic singura protecţie bazată pe principiul funcţiei de reflexie dimensionale a numeroase câmpuri de forţă geometrice exploataţionale care creează un complex rezistent de eliberare a câmpului de efectele negative.
Obiectul cercetării – cooperarea dintre un grup de fizicieni şi Ministerul Apărării.
Era vorba despre crearea unei arme pe baza câmpurilor de torsiune. Au fost alocaţi bani din buget pentru acest program de cercetare:
- Acţiunea medico-biologică de la distanţă asupra trupelor şi a populaţiei prin intermediul iradiaţiilor torsionare.
- Acţiunea psiho-fizică de la distanţă asupra trupelor şi a populaţiei prin intermediul iradiaţiilor torsionare.
- Protecţia medico-biologică a armatei şi a populaţiei de efectele de torsiune.
Aceste radiaţii nu se diminuează la distanţă, cu ajutorul lor se poate transmite selectiv informaţia oricărei persoane sau acea persoană poate fi ucisă.
După părerea directorului Centrului Ştiinţific al Vidului Fizic din Rusia, academicianul RAEN G.Şipov, materia se naşte într-adevăr din nimic şi într-adevăr cu ajutorul informaţiei.
Numai informaţia există în câmpul de torsiune. Câmpul de torsiune al Universului trebuie să aibă neapărat o înrâurire şi asupra subconştientului colectiv, care determină în final procesele sociale şi transformările care au loc pe planeta noastră.
Istoria ştiinţei ne arată convingător că abordările vechi opun întotdeauna o rezistenţă disperată noilor teorii şi descoperiri. De exemplu H. Herz, creatorul generatorului fluctuaţiilor electromagnetice nega posibilitatea folosirii undelor electromagnetice pentru transmiterea informaţiei. N.Borr, propunând modelul cuantic al atomului se îndoia de posibilitatea dezagregării acestuia.
Din această cauză noi înţelegeam că rezistenţa din partea mediului academic vechi nu ne-ar fi permis să ne desfăşurăm activitatea, dacă am fi încercat să lucrăm în cadrul acestor instituţii şi, de aceea, am găsit căi ocolitoare.
În 1987 am reuşit, primind rezoluţia lui N. Rîjkov, să trecem la organizarea unei direcţii de cercetări speciale. Am început să experimentăm cu câmpul de torsiune generat de corpurile în rotaţie. Unitatea câmpului de torsiune – spinul, reprezintă moment de rotaţie. Am remarcat următoarele proprietăţi ale câmpului de torsiune:
- nu este diminuat de distanţă şi mediu; se răspândeşte instantaneu în spaţiu;
- elementele omonime din câmpul de torsiune se atrag, cele opuse se resping;
- spinul influenţează alt spin;
- câmpul are efectul de memorie spinală, putând acționa în timpul trecut, prezent și viitor. Dar cel mai important este faptul că… în câmpul de torsiune poate să acţioneze asupra obiectelor materiale fără schimb de energie!
Câmpurile de torsiune – sateliţii nemijlociţi ai radiaţiilor electromagnetice.
Câmpurile de torsiune (spinale, axiale, formale) reprezintă perturbări de vacuum. Toate corpurile materiale ale lumii vii cât şi a celei neînsufleţite pot genera aceste câmpuri. Însă în condiţii obişnuite aceste câmpuri sunt foarte slabe şi de aceea aproape că nu se manifestă.
Totuşi, cu ajutorul anumitor corpuri sau echipamente de o anumită formă geometrică, capabile să deformeze geometria plată a vacuumului fizic, pot fi generate câmpuri de torsiune de mare intensitate, care pot fi înregistrate cu ajutorul unor echipamente de laborator sau indicatori.
Lucrările savanţilor ruşi referitoare la utilizarea unor noi tipuri de energie sunt cele mai promiţătoare. Energia poate fi extrasă direct din spaţiu, iar rezervele acesteia sunt nelimitate. Nu mai e nevoie de staţii atomice, linii de transmisie electrică, petrol, gaz. Deja există echipamente termice a căror randament este de 150%.
Cum rămâne cu legea păstrării energiei?
Această lege este adevărată doar în anumite privinţe, de exemplu în cazul interacţiunii corpurilor materiale. Câmpurile de torsiune însă acţionează asupra obiectelor materiale fără transmitere de energie. Şi aceasta nu e ficţiune, este realitate.
Lumea energiei psihice a omenirii este bazată pe câmpurile de timp-spaţiu, pe care omul de ştiinţă le numeşte de torsiune. Aceste câmpuri păstrează informaţia despre lume, în ele se fixează gândurile fiecărui om.
Baza substanţei, pe care o numim de obicei sufletul omului, reprezintă tocmai aceste câmpuri de torsiune, care sunt unite după modelul reţelelor de calculatoare şi formează un Spaţiu Informaţional Comun (SIC), ceva de genul unei bănci cosmice de date. Centrul de conducere al SIC este Raţiunea Supremă, sau Dumnezeul Total, Fundamenta si Absolut, așa cum îl definește Hermes Trismegistus în Kibalion.
Conform surselor spirito-științifice antice, civilizaţiile anterioare (atlanţii) erau conectaţi la această reţea. Copiii atlanţilor nu trebuiau, ca cei ai oamenilor, să înveţe să vorbească, să scrie, să citească. Odată apăruţi pe lume ei deţineau deja un set de cunoştinţe şi erau conectaţi la raţiunea Universului.
Cum susţinea filosoful Spinoza: „este posibil doar ceea ce se realizează şi se realizează doar ceea ce e posibil”, iar în Sfânta Scriptură scrie: „Nu există nimic tainic, ce nu ar putea fi aflat”.
Aceasta a făcut omul de ştiinţă rus G. Şipov. Teoria lui despre vacuumul fizic a condus la cea mai mare descoperire a secolului XX, câmpurile de torsiune – una din proprietăţile cărora reprezintă posibilitatea transmiterii instantanee a informaţiei fără pierderi de energie, indiferent de distanţă.
De asemenea, pe baza câmpurilor de torsiune au fost elaborate generatoarele de torsiune – cele mai eficiente sisteme de protecţie bioinformationala împotriva diferitelor tipuri de radiaţii dar si sisteme de atac inexpugnábile.
Aprecierile analitice referitoare la criza globală
Majoritatea aprecierilor analitice, fără îndoială, juste privind stadiul dezvoltării civilizaţiei de la sfârşitul secolului al XX-lea și începutul celui de al XXI-lea, se rezumau la constatarea crizei globale tot mai accentuate a civilizaţiei. Dacă o astfel de criză globală ar fi apărut în istorie pentru prima dată, atunci, probabil, pentru omenire ar mai fi rămas o speranţă foarte slabă, sau speranţa că se va întâmpla o minune, sau că ne mai rămânea posibilitatea de a trăi doar pentru două generaţii şi nu pentru trei. Însă crizele au apărut de nenumărate ori în istoria omenirii pe parcursul ultimelor 12 000 – 15 000 de ani.
Prima criză globală a civilizaţiei a apărut în perioada neoliticului. Caracterul colectiv, ca bază de existenţă a omenirii, şi-a epuizat resursele şi numărul populaţiei de pe pământ, care, potrivit ultimelor aprecieri ale arheologilor, era de aproximativ 3 milioane de oameni, s-a redus de aproape 2 ori. Iată când ameninţarea dispariţiei omului, ca specie de pe Pământ, a fost cu totul reală. Însă acest lucru nu s-a produs.
A fost inventată roata, uneltele de prelucrare a pământului, omenirea a trecut la un mod de viaţă sedentar şi… într-un interval scurt de timp, şi-a sporit numărul de câteva ori şi, deci, criza a fost depăşită. Descoperirile din domeniul noilor tehnologii au reprezentat în istoria omenirii întotdeauna un factor principal în depăşirea crizelor civilizaţiei. Dar în ultimele secole, spre deosebire de epoca neoliticului, tehnologiile de vârf au luat fiinţă din paradigme ştiinţifice noi, din noi cunoştinţe.
Din cele relatate mai sus se pot trage concluzii foarte importante. Dacă o să credem în legile privind istoria dezvoltării civilizaţiei, atunci, nimerind într-o stare de criză globală, omenirea în mod obligatoriu va acumula noi cunoştinţe. Problema constă în aceea, cât timp îi va trebui omenirii pentru a putea fi elaborate unele tehnologii de vârf, bazate pe principii fizice noi.
Noua paradigmă fizică
Putem constata cu satisfacţie că noua paradigmă fizică a fost deja creată şi… la ora actuală, este în desfăşurare procesul de creare a unei sume de tehnologii de vârf. Pe parcursul ultimelor trei sute de ani, ştiinţa a cunoscut două câmpuri universale cu acţiune pe distanţă mare. Acestea sunt: câmpul gravitaţional şi câmpul electromagnetic.
Însemnătatea câmpurilor universale cu acţiune pe mare distanţă este bine observată pe exemplul câmpurilor electromagnetice. A devenit evident faptul că în secolul al XX-lea este greu să numim o problemă tehnică, ştiinţifică sau orice altă problemă, legată de viaţa de toate zilele, care să nu poată fi rezolvată cu ajutorul electromagnetismului.
Aici intră electroenergetica, transportul electric, comunicaţiile radio, tehnica de calcul, navigaţia şi multe altele. În apartamentele noastre, oriunde ne-am îndrepta privirea, vom vedea tot felul de aparate electromagnetice – frigider, televizor, aspirator de praf, cuptor cu microunde şi altele.
Când un om bolnav vine la cabinetul unui fizioterapeut, el observă acolo multe echipamente diferite, iar majoritatea dintre acestea este reprezentată de aparate electromagnetice. Rarele excepţii printre aceste echipamente, care nu sunt electromagnetice, sunt reprezentate, de exemplu, de tărgi, duşul Şarko, de aplicări cu muştar şi de lipitori.
În ultimii trei sute de ani nu s-a reuşit descoperirea nici unui câmp universal cu acţiune la mare distanţă, care ar putea să ofere o sferă atât de impresionantă în privinţa diversităţii utilizărilor sale practice cum este cazul electromagnetismului.
Biopsihotronica ca știintă de graniță, este folosită, cu precădere, în scopuri militare. În acest context am postat și voi continua să postez tehnici, metode și mijloace prin care se aplică atacul biopsihotronic, cea mai cumplita armă fiindcă, deja, se cunoaște de către structurile specializate ca, “gândul poate ucide”. Și aceasta se poate face cu mare ușurință prin tehnici telepatice, telehipnotice și telecinetice de la orice distanță în timp zero, deoarece salturile cuantice nu consuma timp, ele formatându-se prin hiperspațiu.