Atacul biopsihotronic

tehnici și metode
– după studiile lui Ernst Meckelburg –

În urmă cu vreo cincizeci de ani, astronomul dr. Felix Zigel, care lucra, pe atunci, la Institutul pentru Cercetări Spațiale din Moscova, numea telepatia o “știință a viitorului”. Avertismentele lui insistente și apelurile altor savanți de neștirbita reputație nu au rămas fără ecou, deoarece, înca din anul 1965, existau în Uniunea Sovietică următoarele:

• mai multe centre care desfășurau cercetări și ecperiente de telepatie la nivel științific;
• echipe speciale alcătuite din oameni de știință – fiziologi, psihologi, neurologi, fizicieni, matematicieni, ciberneticieni, electronisti – care se ocupau cu mecanismul de funcționare a telepatiei, precum și cu punerea la punct de tehnici pentru utilizarea practica a acesteia;

Câteva succese notabile în încercările de comunicare telepatică pe distanțe lungi – între Moscova și orasele Leningrad, Tomsk și Novosibirsk.

Zelul cu care s-a trecut, și în Este și în Vest, la perfecționarea unor tehnici sigure de comunicare telepatică (bioinformatica) – în Statele Unite, la Colegiul de Inginerie din Newark și în alte părți se desfășoară, încă din 1962, o activitate intensă în domeniul elaborării de tehnici stabile de transmitere – impune concluzia că “lumea” s-a lămurit și în ceea ce privește aspectele militare și de spionaj ale acestei probleme. Pentru a trece în revistă numai câteva, iată domeniile de utilizare, altele decât cele civile, în care se poate demnostra că s-a lucrat:

• menținerea unei comunicări fără paraziți și independent de energie între propriile mari unități militare, precum între acestea și marile unități ale țărilor prietene, mai ales între sistemele mobile de arme (tancuri, vapoare, submarine, avioane și nave spațiale), în special în perioade de criză;
• supravegherea unilaterală a activităților inamicului (“interceptare” telepatică, în cadrul proiectului SADDOR prin sateliți);
• supravegherea telepatică a comunicării analoage a inamicului (interceptarea mentală a intențiilor unui adversar potențial); cu alte cuvinte: telepatul A interceptează comunicarea telepatică dintre emițătorul telepatic B și recepturel telepatic C, inamici;
• bruiajul comunicării telepatice a inamicului tot pe cale telepatică sau prin mecanisme psihotronice care întăresc propriile semnale mentale de bruiaj;
• influențarea telepatică de la distanță (telehipnoza) a unor persoane de prim-plan luate individual, de exemplu influențarea în sensul dorit a unor înalți politicieni, militari, economiști (pentru a lua decizii greșite, a le submina încrederea, a-i determina să încline către acte de sabotaj, a-i compromite total și definitiv etc.) – toate acestea pentru a crea posibilitatea cuceririi fără lupta a unui potențial inamic sau a unei țări care stârnește interes;
• influențarea telepatică de la distanță a unor întregi formațiuni militare sau grupuri de populație din centrele aglomerate, pentru a abate atenția, a induce în eroare, a face să se instaleze indiferența în sufletele oamenilor, a inspira frică și groază, a incita la răscoală sau sabotaj, a provoca dezbinare între oameni etc., acest proces de influențare putându-se intinde pe perioade lungi și foarte lungi, asociindu-se cu măsuri negative (propaganda, demoralizare, încurajarea consumului de droguri în rândul tinerilor, creșterea criminalității etc.) în țări pentru care se manifestă interes. La ora actuală, în Romania se lucreaza intens pe aceste domenii și cu un evident succes!
• Inducerea telepatică de deranjamente psihice la persoane luate individual sau la grupuri de populație (inductie sprijinită – când este nevoie – și de câmpuri electromagnetice prin tehnologii specifice, pentru a le condiționa (a le “înmuia”) în vederea unei preluări ulterioare blânde; acest fapt putându-se realiza de către echipe de “neconvenționali” bine antrenați, prin telehipnoza, înculcându-se spaima de a trăi, depresie, groază, gânduri de sinucidere, ipohondrii, acte de violență fără nici o justificare aparentă etc.;
• “dirijarea” telehipnotică, în spatele inamicului, a propriilor agenți însărcinați să facă interceptari, spionaj, sabotaje, sau să comită asasinate, adică declanșarea de acțiuni de acest gen, sugerate anticipat în propria țară, în timpul antrenamentelor speciale.
• “călirea” telehipnotică a agenților sau solaților proprii care operează în tabăra inamică; aceștia fiind supuși unei ifluențe telehipnotice permanente, pentru a nu trăda nici un secret. Sarcina unor hipnotizatori capabili ar consta în spargerea hipnoblocadei induse de inamic, pentru a lasă cale liberă fluxului de informații la prizonieri (eventual, un asemenea zid mental poate fi “ciuruit” pe cale hipnotică, prin utilizarea simultană a anumitor droguri);
• “convertirea” telehipnotică a agenților inamici – un fel de “hipno-spălare a creierelor” executată de la distanță – pentru a-i face utili scopurilor adverse.

 

La o analiza a tuturor încercărilor efectuate de savanții sovietici și cei americani, s-a scos în evidență numeroase concordanțe remarcabile astfel:

• La informațiile emise telepatic, viteza de transmitere se situează între 0,005 și 0,1 biți/secundă (bit – unitatea de măsura pentru conținutul de informație al unui semn luat individual).
• Viteza de transmitere a informației nu depinde de nimic, deoarece semnalele PSI se “propaga” neutru din punct de vedere al timpului, adică fără consum de timp (instantaneu), deoarece “circulatia” câmpurilor PSI se petrece prin hiperspațiu;
• La biocomunicare, receptorul nu are nici o idee logica despre natura exactă a a imaginii-obiect “trimise”; în mod obișnuit, se receptează numai impresii calitative, care provoacă persoanei testate, o anumită senzație (formă, culoare, duritate);
• Cele mai bune rezultate se obțin în cazul mesajelor telepatice scurte (durată până la un minut).

Nu este deloc necesar să mergem foarte departe cu speculațiile, pentru a întrevedea importanța tehnicilor telehipnotice în influențarea directă a conștiinței umane. Șahistul rus Viktor Korcinoi, stabilit în Elvetia, rivalul sovieticului Anatoli Karpov care la data respectivă era campion mondial la șah, susține că a avut el însuși experiențe amare cu telehipnoza. În timpul meciurilor de la Baguio (Filipine, octombrie 1978) și Merano (octombrie 1981), fusese influențat hipnotic de la distanță de către însoțitorul lui Karpov, parapsihologul rus prof. dr. Vladimir Suhar. La Baguio, în timpul primei partide dintre Korcinoi si Karpov, Suhar a stat ore în șir în rândul dintâi din sectorul rezervat spectatorilor, unde Korcinoi a pierdut cu 2-6, iar la Merano, în prezența aceluiași Suhar, Korcinoi a pierdut cu un zdrobitor 2-6. Cehul Ludek Pachman mare maestru de șah, a fost neutralizat psihic prin telehipnoza în jocul cu marele maestru Igor Bondarevski. În sală, imediat după începerea partidei, s-a instalat însuși celebrul Wolf Messing. În scurt timp, Pachman care avea un avantaj clar, a cedat partida din cauza unor scăpări de neînțeles și a unui sentiment de inutilitate, combinat cu un puseu de atac de panică.

S. Serov și A. Troskin, ambii din Sverdlocsk, regiunea Ural, care se ocupă în principal de efectele impulsurilor telepatice asupra funcțiilor corpului, a reușit în câteva experimente să demonstreze că numărul globulelor albe (leucocite) a crescut cu aproximati cu 1500 atunci când unui pacient i s-au indus telepatic emoții pozitive (bucurie, poftă de viață) și au scăzut cu 1600 atunci când, tot acestuia, i s-au indus emoții negative (spaima, anxietate, chiar frică de moarte).

Încă de la începutul anilor șaizeci, oamenii de știință americani dr. John Mihalaski, Douglas Dean și Robert Taezsch de la Colegiul de Inginerie din Newark, au pus la punct o metoda interesantă de înregistrare și măsurare a impulsurilor repetate. Acest lucru le-a reușit cu ajutorul unor aparate numite “pletismografe” utilizate la stabilirea cantității de sânge din membre, în principal din degete. Pletismograful înregistrează, de fapt, înroșirea sau îngălbenirea extremităților corpului – modificări declanșate, evident, prin sistemul nervos simpatic, în timp ce acesta eliberează adrenalina. Mai întâi, experimentatorii au stabilit influența unor precese mentale asupra cantității de sânge din degete. Acestea se modifică, de pildă, atunci cand ne încordam mintea asupra unui lucru, când suna telefonul, dar și dacă o altă persoană din preajmă calculează mental sau se concentrează intelectual asupra cuiva – și aici se vede importanța pletismografului pentru reperarea impulsurilor telepatice. Semnalele PSI (impulsuri telepatice) receptate, determina o reducere a cantității de sânge, intr-un interval de zece secunde; totuși, reacțiile vaselor de sânge se normalizează dupa circa o jumătate de minut. Dean și colaboratorii săi au utilizat cei dintai pletismograful pentru măsurarea modificărilor fiziologice din corpul uman. Este vorba despre modificări care își au originea în impulsuri telepatice inconștiente. Experiențele cu doamna Garret au condus la reacții pletismografice ieșite din comun. Doamna Garret se află în Florida. Degetele ei au fost conectate la un pletismograf, în timp ce un emițător aflat în biroul ei din New York, examina fișele cu nume. Îndată ce venea la rând numele unui prieten sau al unei prietene a doamnei Garret, scădea cantitatea de sânge din degetul ei – deși emițătorul se află la o distanță de aproape 2.000 de kilometri, ei ne spunându-i-se nimic despre ce fișă era vorba.

Interesant este faptul ca au fost testate cu pletismograful și persoane care nici măcar nu au știut că participa la o experiență de receptare telepatică, având impresia că nu era vorba de cât sa li se determine cantitatea de sânge. Rezultatele au fost remarcabile, ceea ce permite concluzia că “traficul” telepatic se desfășoara prin inconștient, adică în emisfera dreapta, sediul emoțiilor, al amintirilor, coordonat de energia Yn, dar lipsit de logica erotétică (logica întrebărilor) și de raționamentele logice. Impulsurile telepatice se întind până dincolo de lumea noastră spațio-temporală, ele fiind infinit de rapide pentru puterea noastră de înțelegere; cu alte cuvinte, semnalele PSI îl ating pe receptor chiar în clipa în care sunt generate, adică emițătorul și receptorul se “contopesc” unul în celalalt. Semnalele telepatice mai pot fi măsurate și cu ajutorul unui alt aparat, numit “tobiscop”, respectiv a unei variante a acestui aparat – biometrul, pus la punct de către dr. Viktor Adamenko din Moscova. Aparatul este capabil să “adulmece” acele suprafețe unde fluxul de energie este blocat. Examinările făcute de rușii Viktor Adamenko si Vladimir Raikov asupra unor persoane aflate în diferite stări ale conștiinței, au constatat că toate câmpurile bioplasmatice ale persoanelor “vizate” prin telepatie, reacționează puternic.

Parapsihologii din Moscova și Leningrad au făcut, în repetate rânduri, demonstrații cu privire la influența telepatică (stimularea) exercitată de la distanță asupra conștiinței. Pe baza unor măsurători electroencefalografice efectuate sistematic, s-au putut constata intercondiționări corespunzătoare. Echipa de specialiști din Leningrad E. Naumov, G. Sergheiev si L. Pavlova au observat încă din anii șaptezeci, că, atunci când impulsurile telepatice conțin mesaje cu încărcătura emoțională, valorile electroencefalogramei (EEG) se modifică spectaculos. Transmiterea unul după altul a mai multor impulsuri emoționale cu caracter negativ a produs o iritare “în formă de cruce” în creierul persoanei testate. În aceste condiții, EEG a indicat o oboseală a creierului, oboseală caracterizată de unde Theta θ lente, suprasincronizate (6-7 Hz), și de unde Delta δ (1,5 Hz). La scurt timp după ce persoanele tratate telepatic-negativ au fost influențate de impulsuri emoționale pozitive (senzație de liniște și bucurie), activitatea electrică a creierului s-a liniștit – cu alte cuvinte, EEG s-a normalizat într-un interval de unu până la trei minute. Nu au lipsit nici încercările de a le induce receptorilor pe cale telepatică stări de teamă, însoțite de senzații de sufocare și vertij.

Pentagonul este preocupat, de mulți ani, de măsurile adecvate menite să protejeze președintele american și suita sa, împotriva unor manipulari telepatice. Este vorba despre un fel de gărzi de corp telepați care să-i păzească zi și noapte pe membrii guvernului american, amenajând în jurul lor un scut de protecție sau zonă de protecție psihică, complementară cu aparatura specială – “contraemițătoare”, care reacționează automat, făcând inofensive emisiunile telepatice distructive, cu ajutorul unor câmpuri electromagnetice-biologice combinate, instituind o zona protectoare care se desface ca un eventai larg în jurul domeniului de activitate al persoanelor expuse riscului.

Până acum am facut scurte referiri la importanța, din punct de vedere militar și al contrainformațiilor, a hipnozei indusă telepatic (telehipnoză), o specie de atac deosebit de perfídă, care se poate solda cu subminarea insidioasă a unui potențial inamic, cu erodarea permanentă a capacităților sale economice și defensive.

Prin anumite procedee de selecție, pot fi “recrutați” mediumi capabili să-și exercite de la distanțe mari influența mentală. Despre pericolele legate de telehipnoză avertiza și colonelul John B. Alezander, astfel: “Hipnoza telepatică reprezintă și ea un important potențial militar. În plus, sunt avute în vedere și alte metode de comunicare mentală. Esențial în acest cadru este că receptorul informației să nu observe că i se insuflă gânduri ce provin dintr-o sursă străină, ci să creadă că este vorba de propriul său bagaj intelectual”. În laboratorul doctorului Pavel Guliaev de la Institutul “Behterev” din Leningrad privind Cercetarea Creierului, au fost induse calități telehipnotice chiar și unor persoane neexperimentate din punct de vedere mediumnic, călități cu care acestea și-au putut adormi prietenii de la distanță.

O metoda simplă de stimulare și cultivare a aptitudinilor telepatice utiliza inginerul sovietic Vladimir Fidelman în cadrul Secției de Bioinformație a Institutului “Popov” din Moscova. În cartea lor Psi-Training (Pregatirea în domeniul PSI), Ostrander și Schroeder descriu metoda teleblinker a lui Fidelman, care a pus un număr, de exemplu 8, deasupra unei surse de lumină și, cu ajutorul numărului 8, a facut-o să clipească ritmic în direcția emițătorului telepatic. “Cantăți” a specificat el, “cantăți 8, 8, 8, în ritmul luminii”. L-a pus pe emițător să se cufunde în 8, până când acesta nu a mai văzut nimic altceva decât un 8 de mare claritate pe un ecran imaginar din mintea sa. Fidelman relata că, după ce s-a antrenat în această tehnică, emițătorul său a reușit să transmită unui receptor, la o distanță nu mai mare de 1,5 kilometri, 100 din 134 de numere. Luminile clipitoare ale lui Fidelman l-au ajutat, fără îndoială, pe emițător să se concentreze mai bine și, în felul acesta, să gândească mai precis, mai stabil și mai convins că poate face ce i se cere.

24 decembrie 2013

Am întrerup cursivitatea discursului privind Câmpurile de torsiune, inclusiv pe cea referitoare la fermele teoretice de atac biopsihotronic și în continuare voi introduce o succinta prezentare a unei acțiuni de atac biopsihotronic prin mijlocirea unui emițător radionic. Pentru necunoscători, Radionica este sora geamană cu Radiestezia numai că, spre deosebire de radiestezie care este receptivă, radionica este emisivă și funcționează prin mijlocirea câmpurilor de torsiune emise morfogenetic. Spre înțelegere, să se consulte “Câmpurile morfogenetice”, lucrarea de mare amploare a lui Rupert Sheldrake. O emisie morfogenetică a mentalului, transportată de purtătoarea torsionică, nu “obosește” în călătoria sa deoarece acționează in hiperspațiu și, deci, se afla în afara timpului și spațiului din Universul tri-qvadri dimenional. Direcționată asupra unei ținte cu precizarea pe emițătorul radionic desfășurat, care sunt locurile (organele) care trebuiesc atacate și distruse, în raport de frecvența cronală stabilită de atacant, aceasta va lovi direct structura ADN-ului prin “proiectilele” biofotonice pe frecvente U.V. În acest mod, în matricea (tiparul) energetică a țintei se înscrie o altă paradigmă compozițională care va genera ceea ce s-a stabilit morfogenetic. De mare succes, sunt patologiile canceroase care se structurează insidios și izbucnesc violent, fără putința de contracarare. Tot în acest construct pot fi induse paraplegii, paralizii, atacuri cerebrale, stop cardiac și orice alt fel de patologie mai ușoara, care poate constitui un semnal de atenționare către ținta umană și nu numai. În continuare voi posta câteva imgini exemplificatoare, privind modul cum s-a acționat radionic asupra unei ținte.

Nașterea teoriei fenomenologice

La începutul secolului al XX-lea savantul francez E.Cartan a postulat existenţa în natură a câmpurilor de torsiune, care reprezintă nişte câmpuri generate de momentul unghiular al rotaţiei. Până la descoperirea spinului, natura câmpurilor de torsiune era legată de rotaţia obiectelor masive. În cadrul unei astfel de abordări, câmpurile de torsiune sunt văzute ca o manifestare a câmpului gravitaţional pentru obiectele masive cu rotaţie.

Mai târziu, o dată cu descoperirea spinului – analogul cuantic al momentului unghiular de rotaţie, s-a înţeles că aceste câmpuri de torsiune la nivel cuantic sunt generate de către spin, spre deosebire de câmpul electromagnetic care este generat de sarcină şi câmpul gravitaţional care este generat de masă. De pe aceste poziţii, câmpurile de torsiune reprezintă nişte obiecte fizice independente, ca şi câmpurile electromagnetic şi gravitaţional.

La mijlocul anilor ’70, cercetările teoretice privind câmpurile de torsiune au condus la formarea unui capitol special al fizicii teoretice care a fost denumit prin Teoria lui Einstein – Cartan (TEC). Practic, toţi specialiştii care lucrează în cadrul TEC pornesc de la un punct de vedere iniţial că aceste câmpuri de torsiune reprezintă doar o manifestare specifică a câmpurilor gravitaţionale.

Cei mai cunoscuţi specialişti în domeniul acestei teorii sunt: în Rusia – E.Fradkin, D.Ghitman, V.Ponomarev, I.Obuhov, în SUA – R.Hammond, în Germania – R.Hell, în Italia – V.Sabbota şi C.Sivaram, în Israel – M.Karmeli şi alţii.

Astfel, în anii ’80 şi ’90, o dată cu crearea de către G.Şipov a teoriei vidului fizic (TVF), s-a demonstrat că TEC reprezintă o teorie fenomenologică, în primul rând, în legătură cu caracterul fenomenologic al geometriei E.Cartan. În TVF a fost construită o teorie fundamentală a teoriei câmpurilor de torsiune, bazată pe geometria Ricci.

Teoria vidului fizic a lui G.Şipov

E.Cartan, postulând câmpurile de torsiune ca un obiect generat de intensitatea momentului unghiular de rotaţie, pentru introducerea acestora a folosit geometria în care nu au existat unghiuri, adică aceste câmpuri de torsiune, în imaginaţia lui E.Cartan, în realitate nu sunt generate de rotaţie.

De pe aceste poziţii, câmpurile de torsiune ale lui E.Cartan reprezintă o anumită abstracţie matematică care nu are sens fizic. În teoria vidului fizic a lui G.Şipov se aplică geometria Ricci, care conţine coordonate unghiulare, ceea ce indică rotaţia care determină natura câmpurilor de torsiune.

Ce înţelegem prin vid fizic, folosind una dintre cele mai simple interpretări? Să ne imaginăm un volum limitat de spaţiu din care este îndepărtat aerul. Într-o interpretare tradiţională, în acest volum nu mai există nimic, deci, este un vid. Însă, într-o tratare modernă, acesta reprezintă un vid tehnic, întrucât acest volum, într-un sens fizic strict, nu este gol.

Să presupunem că noi am reuşit să îndepărtăm din acest volum toate particulele elementare şi să îl ecranăm în aşa fel, încât în el să nu pătrundă particule din exterior.

Dar şi în acest caz, din punct de vedere al fizicii moderne, nu se poate afirma că volumul în discuţie este gol. În acest volum de spaţiu, în nişte puncte arbitrare, apar aşa numitele perechi virtuale de electroni-pozitroni. Ca obiecte din substanţă, aceste perechi electrono-pozitronice nu pot apărea din nimic.

Acestea pot fi generate numai de către materie şi, dacă noi nu reuşim să le fixăm nemijlocit în volumul indicat, din care se nasc acele perechi virtuale, prin urmare, acestea reprezintă o materie specifică ce nu se observă într-o stare obişnuită.

Această materie specifică a şi primit denumirea de vid fizic. În afară de apariţia perechilor de electroni-pozitroni, vidul fizic se manifestă încă într-o serie de fenomene observate în mod experimental. Se cunoaşte faptul că vidul fizic reprezintă cauza apariţiei aşa numitei deplasări Lembov într-o structură ultrasubţire a radiaţiei atomului de hidrogen şi determină aşa numitul efect Cazimir.

Într-o interpretare standard, vidul fizic reprezintă un obiect cuantic complex şi dinamic, care se manifestă prin fluctuaţii. La o asemenea abordare, descrierea ştiinţifică a vidului fizic se bazează pe teoria lui S.Veinberg, A.Salam şi Ş.Gleshou.

Teoria vidului fizic a lui G.Şipov este construită pe baze fundamentale riguroase. Această teorie oferă o descriere analitică a vidului fizic pe baza a trei ecuaţii de vid: ecuaţia lui A.Einstein, ecuaţia lui Heizenberg şi ecuaţia lui Yung-Millis, care reprezintă ecuaţii structurale ale geometriei lui R.Veitzenbok.

Ierarhia realitatii

Teoria vidului fizic a lui G.Şipov a permis înţelegerea, de pe poziţii noi, a structurii universului. Realitatea, a cărei parte suntem noi toţi, se compune din şapte niveluri ierarhice.

Cel mai înalt nivel al ierarhiei realităţii este “Nimicul” Absolut şi acesta reprezintă nivelul care, în cadrul teoriei vidului fizic, nu are o descriere analitică riguroasă.

Rezolvarea acestei probleme reprezintă o sarcină a teoriilor viitoare. Însă există temei de a considera că acest nivel al realităţii conţine informaţii care determină necesitatea de generare a următorului nivel al realităţii, realitate ce determină procedeul (legile) în ce mod trebuie să aibă loc această generare, care, la rândul său, determină proprietăţile următorului nivel al realităţii.

Acestui nivel următor al realităţii i-a fost dată denumirea, de către G.Şipov, de câmp de torsiune primar.

Câmpul de torsiune primar este o formă specială de existenţă a materiei şi reprezintă nişte turbioane cuantice care nu posedă energie dar transfera energie alata in potential si devine dinamica intr-o structura materiala. Aceste turbioane cuantice interacţionează informaţional. În absenţa energiei de interacţiune a turbioanelor cuantice în câmpul de torsiune primar, viteza de transmitere a perturbaţiei în mediul acestui nivel poate fi egală doar cu infinit.

În câmpul de torsiune primar trebuie să fie conţinută informaţia care determină necesitatea de generare a următorului nivel al realităţii, care, de asemenea, determină procedeul (legile) privind modul în care trebuie să aibă loc această generare şi, în acelaşi timp, determină proprietăţile următorului nivel al realităţii. Acest nivel al realităţii este cunoscut în fizica modernă sub denumirea de vid fizic.

Vidul fizic este destul de bogat din punct de vedere al numărului de elemente care îl compun şi după structura sa. Vidul fizic, ca şi câmpul de torsiune primar, conţine nişte structuri circulare turbionare care, de asemenea, nu transferă energie ci doar informatie şi în care perturbaţia se propagă momentan, adică cu o viteză egală cu infinit. Printre proprietăţi ale vidului fizic trebuie să fie conţinută informaţia ce determină mecanismul de naştere din acesta a unor perechi virtuale de particule şi antiparticule concrete, nu la întâmplare.

Aceste particule, născute din vidul fizic, formează următorul nivel al ierarhiei realităţii, care este plasma. Proprietăţile unui ansamblu de particule, cum ar fi electronul, protonul şi neutronul, cât şi proprietăţile vidului fizic cu care acestea intră în interacţiune, determină apariţia unor atomi concreţi, şi nu la întâmplare, care sunt formaţi din particulele indicate mai sus. Aceşti atomi, cât şi moleculele formate din aceştia, în diferite stări de fază, compun următoarele trei niveluri ale realităţii – gaze, lichide şi corpuri solide.

În această structură pe şapte niveluri a realităţii, cele patru niveluri inferioare au fost denumite de către G.Şipov ca fizică obiectivă, care reprezintă obiectul de studiu în cadrul direcţiilor standard ale fizicii. Două niveluri superioare au fost denumite de către acesta drept fizică subiectiv-virtuala. O serie de rezultate teoretice şi experimentale arată că aceste două niveluri, împreună cu nivelul vidului fizic, răspund nu numai pentru multe procese şi fenomene fizice, dar, în acelaşi timp, joacă un rol primordial în conştiinţa omului.

Este probabil faptul că “Nimicul” Absolut reprezintă nivelul legat de manifestarea globală a Spiritului ca factor cosmic. Nivelul Spiritului trebuie să aibă un început creator şi unul volitiv. Este iminentă existenţa esenţei creatoare a Spiritului şi aceasta se defineşte prin aceea că toată structura verticală şi proprietăţile tuturor nivelurilor orizontale trebuie să fie întâi “formulate” la nivelul “Nimicului” Absolut.

Inevitabilitatea esenţei volitive a spiritului nivelului “Nimicului” Absolut se defineşte prin aceea că trebuie să existe un impuls care ar declanşa mecanismul de creare a nivelurilor amintite ale realităţii. În concluzie, reiese faptul că teoria vidului fizic, ca şi modelele fizice construite, nu ne dau doar bazele de creare a unei fizici a conştiinţei, dar ne permit să ne apropiem de reprezentările fizice ale rolului Spiritului, ca factor fundamental in fiintarea Universului.

Formule teoretice se transforma in aplicatii practice

La începutul anilor ’80, în Rusia, au fost construite modele fenomenologice ale vidului fizic, care au fost mai târziu adecvate pentru concluziile teoriei vidului fizic. Important a fost faptul că aceste modele nu sunt în contradicţie cu rezultatele experimentale deja cunoscute.

Crearea de către G.Şipov a teoriei fundamentale a câmpurilor de torsiune, teorie ce permite demonstrarea posibilităţii unei manifestări intensive a câmpurilor de torsiune şi, prin urmare, posibilitatea de observare a unor efecte puternice, iar de aici posibilitatea rezolvării unui spectru larg de probleme aplicative, a reprezentat una dintre laturile foarte importante ale noii revoluţii în domeniul fizicii.

O parte componentă importantă a noii revoluţii în fizică a fost crearea în anii ’80, în Rusia, pentru prima dată în lume, a generatoarelor de torsiune, care sunt nişte dispozitive ce generează câmpuri de torsiune statice şi radiaţii ondulatorii de torsiune. În douăzeci de ani de elaborare şi perfecţionare a generatoarelor de torsiune câteva laboratoare, care în prezent sunt reunite în structura Institutului Internaţional de Fizică Teoretică şi Aplicată (Moscova), au creat peste douăzeci de generatoare de torsiune de diferite construcţii.

Generatoarele de torsiune elaborate formează două serii de dispozitive. În prima serie intră generatoarele de torsiune care creează câmpuri de torsiune statice cu grad diferit de intensitate, cu diferite configuraţii spaţiale, cu periodicitate spaţială diferită şi cu rază diferită de acţiune.

În a doua serie intră generatoarele care creează radiaţii de torsiune ondulatorii cu intensitate diferită, cu frecvenţe diferite, cu spectre de frecvenţă diferite, cu diferite tipuri de modulaţii, cu diferite moduri de adresare a informaţiilor către diferite obiecte.

Au fost elaborate generatoare de torsiune universale care, pe lângă radiaţii ondulatorii de torsiune, pot crea câmpuri de torsiune statice şi curent de torsiune scalar. Într-o serie de situaţii practice apare ca necesară folosirea concomitentă a generatoarelor de torsiune de tipuri diferite.

Pe parcursul a douăzeci de ani au fost efectuate, pe scară largă, lucrări privind utilizarea câmpurilor de torsiune şi a generatoarelor de torsiune pentru crearea unor surse de energie de torsiune, a transportului de torsiune, metalurgiei de torsiune, sistemelor de transmisie prin torsiune a informaţiilor şi celor de comunicaţii, a sistemelor de torsiune pentru diagnosticare medicală şi pentru alte multiple utilizări, cu precadere in domeniul militar.

Într-o serie de direcţii de utilizare a câmpurilor de torsiune a fost demonstrată în mod experimental posibilitatea de realizare a acestora şi eficienţa lor practică. În unele domenii, de exemplu, în utilizarea deşeurilor de la diferite capacităţi atomice prin folosirea tehnologiilor de torsiune, există deja fundamentarea ştiinţifică şi rezultate experimentale preliminare. Într-o serie de direcţii există şi tehnologii elaborate.

Eficienţa ridicată a tehnologiilor de torsiune, cât şi simplitatea mijloacelor fizice şi tehnice care conduc la realizarea acestor tehnologii, sunt determinate, într-o mare măsură, de caracterul neobişnuit al proprietăţilor câmpurilor de torsiune.

continuare…

Comments

comments